Păstârnacul – cerințe față de sol, temperatură, îngrășăminte și apă
Păstârnacul este mai rezistent decât morcovul și pătrunjelul la temperaturi scăzute. Temperatura minimă de germinare este de 1-2°C, iar în faza de repaus a rădăcinilor suportă -7, -8°C. Plantele pot ierna în câmp, ceea ce permite ca, încă din toamnă, să se efectueze însămânțarea culturilor de consum sau plantarea culturilor semincere. Temperatura optimă de creștere și dezvoltare este de 18-20°C.
Pretențiile față de umiditate sunt mai ridicate ca ale morcovului și pătrunjelului, dar nu suportă excesul de umiditate în sol. Rezultate bune de producție se obțin pe soluri suficient de umede și prin irigarea de 5-6 ori a culturilor cu norme de udare de 300-400 mc apă/ha. Suportă soluri mai grele decât morcovul, lucrate adânc, bogate în humus și elemente fertilizante. Spre deosebire de alte rădăcinoase, păstârnacul reacționează bine la îngrășămintele organice, iar necesarul de azot este de 100-120 kg/ha cu recomandarea de a fi aplicat în mai multe reprize.
Cum se cultivă păstârnacul? Tehnologia de cultură a păstârnacului
Cultivare recomandate: Alb lung, Rotund și Semilung, soiuri semitardive, cu perioada de vegetație de 150-180 zile.
Tehnologia culturii este asemănătoare cu cea a morcovului cu unele particularități.
Fertilizarea din toamnă poate fi făcută cu gunoi de grajd bine descompus în doze de 30-40 t/ha. Semănatul se face toamna târziu sau primăvara mai devreme decât la morcov, iar uneori se poate semăna vara în iunie. Pe teren modelat, în brazde de 104 cm la coronament, se seamănă trei rânduri pe brazdă la distanță de 40 cm între ele, iar pe teren nemodelat și pe suprafețe mici, semănatul se face în rânduri echidistante la 35-45 cm, la adâncimea de 2 – 2,5 cm. Cantitatea de sămânță folosită este de 5-6 kg/ha, la care este bine să se adauge 1-2% sămânță de salată ca plantă indicatoare, deoarece răsărirea durează 20-25 zile. Imediat după semănat se erbicidează cu Afalon 1,5-2 kg/ha.
Păstârnacul – lucrările de îngrijire în timpul culturii
Lucrările de îngrijire sunt asemănătoare celor de la morcov. În momentul în care plantele au 2-3 frunze se face primul rărit la 4-5 cm. Producții mari s-au realizat când fiecare plantă a dispus de o suprafață de nutriție de 40 cm pătrați, de aceea, la al doilea rărit, se recomandă distanțe de 20-25 cm între plante. Pentru asigurarea umidității optime se fac irigări în perioada iunie – septembrie, menținând plafonul la 70-75% din capacitatea de câmp. Fertilizarea în vegetație se aplică în iulie-august, perioadă de creștere intensă a rădăcinilor. Deși păstârnacul este o plantă mai rezistentă Ia boli și dăunători decât morcovul, uneori sunt necesare tratamente pentru combaterea acestora.
Când se recoltează păstârnacul?
Recoltarea se face toamna, înainte ca solul să înghețe, prin smulgerea plantelor, după dislocarea prealabilă cu cazmaua. Lucrarea este dificilă mai ales la soiurile cu rădăcini lungi, care de multe ori se rup, depreciindu-se calitativ. Culturile însămânțate vara se pot lăsa peste iarnă în câmp și se protejează contra gerului cu frunze, paie sau bălegar păios în vederea recoltării în primăvara următoare. Se obțin 30-35 t/ha rădăcini și 10-14 t/ha frunze, care se pot folosi în furajarea animalelor.
Cum se păstrează păstârnacul?
După îndepărtarea frunzelor, rădăcinile se sortează și se păstrează în aceleași condiții ca morcovul. Fiind mai perisabile, rădăcinile de păstârnac au însă o durată mai mică de păstrare.
Tehnica producerii semințelor la păstârnac este asemănătoare cu cea de la morcov. În primul an, se seamănă cât mai timpuriu, în martie, iar de pe un hectar se recoltează 200-250 mii rădăcini plante-mamă , cu care se pot înființa 6-8 hectare de cultură seminceră. Se obțin producții de 600-800 kg sămânță la hectar.