Omida păroasă a buxusului - Cydalima perspectalis Walk. (Lepidoptera: Crambidae) - provine din estul Asiei (China, Corea și Japonia). Cel mai probabil, în Europa a fost introdusă odată cu materialul săditor. În mai puțin de un deceniu, datorită mobilității sale și a faptului că a găsit aici condiții optime de înmulțire, s-a răspândit pe aproape tot continentul. Pentru prima oară a fost observată în Germania, în 2007, iar mai apoi în Elveția, Olanda, Anglia, Franța, Austria, Lichtenstein, Belgia, Italia, Ungaria, Cehia, Turcia, Slovenia, Croația, Slovacia, Danemarca. În România a fost semnalată în anul 2010 de Dr. Maria Iamandei, specialist la Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Plantelor din București.
Cum recunoaștem insecta?
Fluturii au anvergura aripilor de aproximativ 4 cm, de culoare albă mătăsoasă, cu o bandă marginală lată, de culoare maro-închis. Pe aripile anterioare, în zona mediană, prezintă câte o pată albă în formă de semilună. Se pot întâlni și forme închise la culoare, dar care prezintă aceeași pată albă pe aripile anterioare. Fluturii sunt foarte mobili și trăiesc aproximativ două săptămâni.
După împerechere femelele depun ouăle pe dosul frunzelor sau pe lujeri, în grupuri de 5-20 de bucăți, pe care le acoperă apoi cu o substanță protectoare gelatinoasă. La început ouăle sunt albe-gălbui, translucide, iar înainte de eclozare în interior poate fi observată capsula cefalică a omizii. Larvele sunt verzui, prezintă pe corp negi negricioși, păroși, urticanți, capsula cefalică este negricioasă, lungimea corpului depășind 4 cm. Pupa este de aproximativ 2 cm lungime, la început verzuie cu pete închise pe partea dorsală, iar mai apoi se închide la culoare.
Cu ce se hrănește și cum atacă defoliatorul?
Omizile acestui defoliator se hrănesc exclusiv pe speciile Genului Buxus, dintre care la noi cea mai răspândită este Buxus sempervirens, atât în parcuri, cât și în grădini. La un atac puternic, omizile se pot hrăni și cu scoarța lujerilor. Omizile tinere preferă frunzele bătrâne de la baza plantei, acestea conținând o cantitate mai mare de alcaloizi, mărindu-și astfel rezistența la acțiunea prădătorilor, în special împotriva păsărilor insectivore. Larvele tinere se hrănesc prin roaderea epidermei superioare a frunzelor și apoi cu întreaga frunză.
Frecvent pot produce o defoliere totală, care determină uscarea exemplarelor atacate. De asemenea, destabilizarea fiziologică a exemplarelor defoliate poate crea condiții pentru instalarea fitopatogenului Cylindrocladium buxicola Henricot, a cărui combatere este greu de realizat în prezent.
Defoliatorul are până la trei generații pe an, astfel că la un moment dat pot fi întâlnite pe planta gazdă ouă, larve și pupe în același timp. Datorită biologiei sale și vătămărilor pe care le produce, defoliatorul trebuie monitorizat în permanență, chiar dacă nu au fost observate defolieri, iar atunci când este prezent, măsurile de combatere trebuie să fie aplicate de la începutul primăverii până la încheierea sezonului de vegetație. La o defoliere slabă, o posibilitate de stimulare a refacerii frunzișului defoliat poate fi irigarea în perioada de vară, mai ales atunci când seceta se instalează împreună cu temperaturile foarte ridicate.
Combaterea omizii păroase
Aplicarea măsurilor de combatere trebuie începută primăvara cât mai devreme posibil. Insecticide chimice cum sunt cele pe bază de tiacloprid, lambda-cihalotrin sau diflubenzuron ar trebui să aibă efectul de combatere dorit, mai ales în primele trei vârste larvare. Pentru o mai bună aderență a soluției, se pot folosi adjuvanți. În condiții de laborator, rezultate promițătoare privind combaterea omizii păroase a buxusului o are baculovirusul Anagrapha falcifera, dar și parazitoidul Trichogramma. În testare sunt și feromoni care să permită monitorizarea și combaterea fluturilor, primele rezultate fiind promițătoare.
PRODUSE RECOMANDATE KARATE ZEON,ZEBRA,RELDAN,NOVADIM PROGRESS,