Fertilizarea unei culturi reprezinta o etapa deosebit de importanta in procesul agricol, indiferent ca vorbim de agricultura traditionala sau cea ecologica. Din acest punct de vedere, fermierii au posibilitatea sa aleaga, la ora actuala, dintr-o paleta larga de fertilizanti.
Despre ingrasamintele pe care le puteti folosi intr-o livada puteti citi in cadrul acestui articol.
Gunoi de grajd
Una dintre cele mai folosite metode de fertilizare este gunoiul de grajd. Acesta este in ingrasamant organic cu actiune pozitiva complexa asupra tuturor tipurilor de sol din pomicultura.
Efectele cele mai evidente ale apicarii gunoiului in livezi, sporuri de recolta medii de 35-60%, s-au inregistrat pe solurile cu un continut ridicat de argila, slab aerate, umede si reci. Cantitatile de gunoi ce trebuie aplicate in livezi cresc odata cu cresterea continutului in argigila si a scaderii indicelui de azot.
Gunoi de pasari
Acest ingrasamant este de 2-4 ori mai bogat in elemente nutritive decat gunoiul provenit de la animale. Gunoiul de pasari se va folosi numai dupa fermentare (7-8 tone pe hectar) sau compostare (15-20 tone pe hectar), o data la doi ani. Pe suprafetele reduse se poate folosi si ca ingrasamant suplimentar (1 kg la 10 litri de apa), in timpul
vegetatiei.
vegetatiei.
Compostul
Resturile vegetale din gospodarie, precum paie, frunze uscate, fan stricat, resturi ale tulpinilor de legume, se pot strange intr-o platforma. Pentru grabirea fermentarii se uda in perioadele uscate si se omogenizeaza la 6-8 saptamani.
Continutul lui in elemente de nutritie minerala se poate imbogati prin adaosul de cenusa sau ingrasaminte minerale. Se administreaza ca gunoiul de grajd, dar in doze duble.
Azotat de amoniu
In cadrul livezilor din Romania se folosesc si ingrasaminte pe baza de azot, asa cum este azotatul de amoniu.
Acesta are o serie de avantaje, si anume ca azotul este continut atat sub forma nitrica cat si amoniacala. De asemenea, este foarte solubil si se misca rapid in sol imedia dupa aplicare.
Pe de alta parte, azotatul de amoniu poate avea si cateva dezavantaje: prezinta un potential ridicat de pierdere prin spalare din sol, in special pe terenurile nisipoase din regiunile umede. De asemenea, acidificaza solul mai puternic decat ureea sau nitrocalcarul.
Uree
Uneori, ureea este folosita ca ingrasamant pentru livezi deoarece pe tona de produs aceasta are cel mai ridicat continut de azot (417 kg). De asemenea, ureea necesita conditii mai putin pretentioase pentru manipulare si depozitare.
Totodata, pot fi mentionate si cateva dezavantaje pentru uree: are pierderi mari prin volatilizarea azotului, de pana la 30% atunci cand ingrasamantul este aplicat pe suprafata solurilor umede si calde. Mai mult decat atat, speciile samburoase prezinta o sensibilitate la uree din cauza continutului de buiret din cadrul acesteia.
De asemenea, pomicultorii mai pot folosi si ingrasaminte cu fosfor sau potasiu in cadrul livezilor.
Tinand cont de efectele ingrasamintelor cu azot asupra acidifierii solului se recomanda ca pe solurile cu un pH mai mic de 5,5 sa se foloseasca in primul rand ureea si nitrocalcarul. Pe solurile slab acide si neutre in alegerea felului de ingrasamant cu azot se va tine seama de celelalte avantaje si dezavantaje mentionate mai sus.
Sursa: Ghid pentru pomi fructiferi realizat de Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultura Pitesti – Maracineni.