Tăierile sunt operațiuni mult mai simple decât la pomii fructiferi și chiar mai simple decât la majoritatea arbuștilor fructiferi, ceea ce face din cultura alunului o cultură la îndemâna oricui. Tăierile în uscat – în repausul vegetativ –se efectuează toamna, imediat după scuturarea frunzelor, deoarece alunul își reia activitatea încă din iarnă (ianuarie, unele soiuri chiar din decembrie) și se referă la eliminarea porțiunilor uscate, rupte care este de fapt prima intervenție asupra plantei aflată în repaus vegetativ. Este o operațiune absolut necesară pentru a imprima și menține coroanei (tufei) o alură frumoasă, o densitate și structură normală. Alunul are o creștere destul de lentă în primul an după plantare și de aceea în acest an preocuparea este pentru alegerea șarpantelor sau viitoarelor tulpini în tufă. Dacă plantele au talie redusă, sub 60 cm, nu se mai scurtează, ci doar se aleg viitoarele șarpante, în număr de 3–4, bine dispuse pe trunchi, iar ceilalți lăstari se scot la cep. În anul II și următorii se urmărește menținerea unei coroane aerisită și echilibrată prin eliminarea lăstarilor de prisos și dispuși incorect. Practic nu se scurtează căci alunul lăstărește destul de bine. După 5–6 ani coroana trebuie să fie bine formată, să atingă volumul maxim. Permanent se face și eliminarea drajonilor, lăstari porniți din zona coletului sau de pe rădăcini, care altfel ar îndesi plantația cu efecte negative puternice. Alunul fructifică încă din anul 2–3, dar fructificarea deplină se produce din anii 4–5. El fructifică pe ramuri anuale provenite din mugurii vegetativi dar și pe cele provenite din mugurii micşti care au fructificat deja anul anterior, dar fructele de pe acestea sunt mai slabe calitativ. Prin tăierile de rodire se va urmări eliminarea ramurilor de un an care au rodit pentru a le favoriza pe cele provenite din muguri vegetativi. Cu trecerea timpului se impun și tăieri de regenerare, deoarece planta are tendința de a împinge ramurile de rodire la periferia coroanei provocând degarnisirea, fenomen care trebuie evitat la orice plantă fructiferă. De aceea acestea se elimină și se urmărește menținerea lor în interiorul coroanei. Uneori se impune regenerarea de la nivelul coletului prin eliminarea șarpantelor degenerate și înlocuirea lor cu altele noi după aceleași principii și procedee ca la formarea coroanei cu deosebirea că acum operațiunea vizează doar o parte din coroană, căci regenerarea se face eșalonat și numai în acele porțiuni de coroană care sunt afectate de degarnisire. Materialul lemnos rezultat în urma acestor tăieri și care are dimensiuni convenabile se poate valorifica pentru cărbune de desen, sculpturi artizanale, iar coaja în industria vopselelor. Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
sursa:https://gorjeanul.ro