După plantarea la locul definitiv, intervenţiile asupra plantelor au ca scop formarea în timp cât mai scurt a unor tufe viguroase, cu suficiente tulpini fructifere. Astfel tulpinile se scurtează la 3-4 muguri pentru a provoca formarea de creşteri noi în zona bazală. Din aceste creşteri se formează scheletul tufelor cu 5-6 ramuri de bază.
În anul al doilea toate creşterile viguroase se scurtează pentru stimularea ramificării, cu jumătate până la o treime din lungime. De asemenea, şi lăstarii bazali care completează numărul necesar de tulpini se scurtează în vederea ramificării. Se recomandă să se realizeze o dispunere etajată a producţiei de fructe pe etaje situate la înălţimi diferite: primul etaj cuprins între 30 şi 60 cm înălţime de la sol, al doilea de la 60 la 100 cm, iar cel de-al treilea între 100 şi 150 cm.
În perioada de fructificare deplină a afinului se aplică tăierile de rodire care au ca scop menţinerea unui echilibru între creştere şi fructificare, respectiv obţinerea de lăstari anuali bine dezvoltaţi şi o încărcătură moderată de fructe, pentru că soiurile de afin au tendinţa de supraîncărcare cu rod în detrimentul creşterii vegetative şi a mărimii fructelor. În această etapă se fac tăieri care au ca scop reducerea sau îndepărtarea ramurilor fructifere debilitate care produc fructe mici şi nu mai au creşteri vegetative. Astfel la fiecare tufă se opresc câte 2 lăstari bine dezvoltaţi, crescuţi din zona coletului pentru înlocuirea tulpinilor degarnisite.
În plantaţiile de peste 10 ani, tăierile se aplică atât pentru normarea încărcăturii de fructe şi a mărimii acestora, cât şi pentru regenerarea tufei. Tulpinile îmbătrânite se taie în cep de la suprafaţa solului şi se lasă să crească tulpini din zona coletului pentru a obţine în final o plantă complet întinerită.
sursa=>www.cotidianulagricol.ro