Tuta Absoluta - Metode de control si combatere la tomate

Vulnerabilitatea acestei molii in fata insectelor pradatoare si parazitilor naturali face ca lupta fermierilor cu aceasta amenintare sa conduca la rezultate pozitive, prin reducerea nivelului de infestare.

In combaterea biologica se pot utiliza specii de insecte ce consuma ouale si larvele moliei tomatelor. In urma cercetarilor efectuate s-au obtinut rezultate bune prin utilizarea pradatorilor Macrolophus pygmaeus, Nesidiocoris tenuis si Nabis pseudoferus impotriva Tutei.

Insecticide biologice pe baza de Bacillus thuringiensis var. kurstaki au demonstrat eficienta in combaterea larvelor, in Romania fiind omologat produsul Bactospeine DF.

In conditii de sera, utilizarea de paraziti Trichogramma achaeae si Trichogramma pertiosum au demonstrat eficienta foarte buna, prin parazitarea oualor de Tuta absoluta.

Controlul chimic

Tratamentele chimice impotriva moliei tomatelor au reprezentat principala metoda de combatere inca de la aparitia daunatorului. In unele tari cu presiune de atac foarte mare s-a ajuns la aplicarea unui numar mare de tratamente in cursul unui sezon, ceea ce a condus catre dezvoltarea rezistentei daunatorului la multe substante active.

Cu toate acestea, anumite substante active s-au dovedit a fi eficiente impotriva moliei: imidacloprid, indoxacarb, spinosad.

Tuta dezvolta foarte usor rezistenta la insecticide si nu se recomanda marirea dozelor, in dorinta de a avea o eficienta mai buna.

Preventiv, se aplica tratamente saptamanale, cand inca nu s-a depistat prezenta moliilor.

In cazul depistarii atacului, se aplica tratamente la 3-4 zile, alternand produse cu actiune sistemica, de contact si translaminara.

Pe piata din Romania sunt omologate pentru combaterea moliei tomatelor urmatoarele produse:

Alverde (1 L/ha), Voliam Targo (0,8 L/ha), Affirm (1,5 kg/ha), Coragen (175 ml/ha) si Bactospeine DF (0,33-0,66 kg/ha) pentru combaterea biologica.

Importanta mentinerii sub control a populatiei de Tuta absoluta

Prezenta moliei miniere a tomatelor in multe tari pune sub risc cantitati enorme de tomate. Din acelasi motiv, au fost aplicate restrictii in privinta exportului de tomate provenite din tari cu presiune de infectie foarte mare.

Prezenta acestei molii in culturi conduce la utilizarea unor cantitati mari de pesticide, in detrimentul sanatatii consumatorilor.

In cazul prezentei daunatorului intr-o anumita zona, este foarte important ca toate culturile sa fie tratate corespunzator. Daca nu se trateaza o cultura, insectele de aici vor migra din nou pe culturile tratate iar eforturile depuse nu au efectul scontat.

In vederea mentinerii populatiei sub pragul economic de daunare, se impune utilizarea unor strategii de combatere integrata, combinand aplicarea insecticticidelor cu metode de combatere biologica. Monitorizarea daunatorului prin amplasarea de capcane feromonale reprezinta primul pas si cel mai important catre depistarea si combaterea moliei.

Dr. Ing. Petrache Marius
Ing. Petrache Catalin
Ing. Ailincai Ecaterina

SURSA:https://www.marcoser.ro

Cum prevenim si cum combatem monilioza si putregaiul la fructe

                    

Aceasta boala este intalnita la peste 40 de specii de plante, din familii diferite, insa este foarte periculoasa pentru mar si par ; boala produce pagube mai aproape de maturitatea fructelor, iar infectiile tarzii care au loc in timpul recoltarii se manifesta in depozit.

                     Monilioza este o ciuperca care paraziteaza ramurile, florile si fructele in diferite faze de dezvoltare. Primavara, in timpul infloritului, unele ramuri tinere incep sa se vestejeasca, iar frunzele si florile se brunifica si se usuca ; atat pe scoarta ramurilor atacate, cat si pe flori apar mici pernute de mucegai, de culoare cenusie-galbuie, alcatuite din miceliu si sporii ciupercii. Atacul pe flori seamana cu efectul ingheturilor tarzii de primavara, cu deosebirea ca printre florile distruse, brunificate se mai gasesc si flori normale; acest aspect parazitar poarta numele de „monilioza din anul precedent”. Cand fructele au dimensiunea unei alune, in special la par, acestea se innegresc si cad in masa ; acest aspect parazitar, cunoscut sub denumirea de „monilioza de primavara”, este confundat cu caderea fiziologica a fructelor tinere, dar la aceasta fructele cad verzi din pom, nu brune ca in cazul moniliozei.

                     Vara, cand fructele au ajuns aproape de maturitate, pe suprafata lor apar pete brune ce se intind si cuprind pulpa in profunzime ; fructul putrezeste aproape in totalitate, deseori cazand din  pom. Daca temperatura este ridicata si atmosfera umeda, pe suprafata fructului, in dreptul zonei putrezite, apar fructificatiile ciupercii, sub forma unor pernute dispuse in cercuri concentrice ; forma de atac este cunoscuta sub numele de „putregai brun” ; ea poate fi confundata cu atacul de Glomerella cingulata la care insa tesuturile brunificate se adancesc. Daca timpul este umed, cu temperaturi mai scazute, fructele putrezesc, se brunifica si apoi se innegresc, fara ca pe suprafata lor sa mai apara fructificatii cu spori, dar in ele se formeaza scleroti ; forma de atac intalnita deseori si in depozite poarta numele de „putregai negru”.
Uneori timpul secetos face ca fructele atacate sa se usuce, sa se zbarceasca si sa ramana atarnate pe pomi si in timpul iernii ; acest aspect parazitar poarta numele de „mumifierea fructelor”. La unele fructe ciuperca poate produce un putregai al inimii, vizibil la exterior doar printr-o pata bruna la locul de insertie al coditei sau in partea opusa acesteia.
Monilioza produce pagube mari aproape de maturitatea fructelor, iar infectiile tarzii care au loc in timpul recoltarii se manifesta in depozite. Dupa parcurgerea a doua ierni, din sclerotii fructelor mumifiate care au fost ingropate in sol, in primavara celui de-al treilea an, apar fructificatii de forma unor palnii cu picior lung (apotecii), de culoare galbuie, cu diametrul de 3-5 mm.

                     Sporii ciupercii Monilinia fructigena asigura r aspandirea acesteia in timpul verii; ei germineaza la temperaturi cuprinse intre 0-25°C, optimum fiind in jur de 15°C, filamentele ciupercii patrund prin diferite rani provocate de insecte (Cydia pomonella, viespi, etc.) sau de grindina. In timpul recoltarii si al transportului fructelor, ranile provocate de lovituri favorizeaza infectiile cu aceasta ciuperca.
Ciuperca ierneaza atat sub forma de miceliu de infectie in scoarta ramurilor, cat si sub forma de scleroti in interiorul fructelor mumifiate. Umiditatea ridicata a aerului, picaturile de apa de pe fructe, cat si ranirea acestora, constituie principalii factori care fac ca in unii ani, pagubele produse de monilioza sa fie foarte mari.

                      Pentru prevenirea si  combaterea moniliozei se recomanda distrugerea prin ardere a lastarilor si fructelor atacate, evitarea producerii de rani pe fructe si ramuri;
in perioada de vegetatie se pot aplica tratamente utilizand fungicide precum:  Zeama bordeleza (2-3%), Bravo (1.5 l/ha), Dithane M 45 (0.2%), Folicur Solo (0.1%), Orius 25 EW (0.1%), Rovral 500 SC (1 l/ha), Score 250 EC (0.025 l/ha), Teldor 500 SC (0.8 l/ha), Topsin 70 WDG (0.7 kg/ha).

Sursa:https://pomfruct.ro