.jpg)
- prefera solurile mijlocii, lutoase, luto-nisipoase sau usoare, soluri nisipoase, adanci, fertile, permeabile pentru aer si apa.
Plantarea :
- epoca de plantare toamna si primavara in repaus vegetal.
- distante de plantare 5-6 m intre randuri si 3-4 m intre pomi pe rand (pentru pomii cu vigoare mica aceste distante pot fi mai mici).
- pomul va fi plantat cu punctul de altoire la 5 cm deasupra solului.
- radacinile pomului vor fi distribuite la baza gropii pe o movila de pamant fin.
- dupa plantare se recomanda scurtarea axului pomului la aproximativ 80 cm.
| Gropi Lungime x latime x adancime = 40/40/50* cm (*in functie de marimea radacinilor se proportioneaza groapa ) | La plantare: - Se desface ambalajul si se indeparteaza rumegusul. - Se mocirlesc radacinile – amestec gunoi de grajd pamant de telina si apa, pentru un mai bun contact cu solul. - Se fertilizeaza cu: mranita, ingrasamant complex NPK. - Se uda cu 10-12 l apa. |
Aplicarea ingrasamintelor:
In livezi tinere: 1-2 kg/m² gunoi de grajd.
In livezi pe rod: 2-4 kg/m² gunoi de grajd.
Particularitati de crestere si fructificare:
Intrarea pe rod a piersicului este precoce, diferentiaza muguri floriferi inca din pepiniera si fructifica bine din anul 2-3 de la plantare.
Inflorirea are loc in perioada aprilie-mai, in functie de conditiile climatice ale anului. Soiurile de piersic sunt autofertile, insa pentru o mai buna polenizare se recomanda asocierea a 2 sau mai multe soiuri. Chiar daca procentul de legare este bun, nu toate fructele ajung la maturitate. Caderea fiziologica a florilor se manifesta imediat dupa inflorire si afecteaza florile anormale si nepolenizate. Proces dorit si urmat de o rarire manuala a fructelor ramase, pentru a asigura o buna hranire a celorlalte fructe. Distanta intre fructe pe ramura trebuie corelata cu marimea fructului si epoca de maturare, fiind intre 10-15 cm.
Piersicul fructifica pe ramuri mixte, ramuri care sunt purtatoare de multi muguri de rod asezati in grupuri de trei, din care unul este vegetativ si doi floriferi.
Formele de coroana mai folosite sunt vasul si palmeta etajata sau libera, coroane care satisfac nevoile mari fata de lumina.
Durata de exploatare economica a plantatiilor de piersic este de 12-15 ani, uneori pana la 20 de ani la pomii solitari.
Potentialul productiv al piersicului este dependent de soi, agrotehnica si conditiile pedoclimatice, osciland intre 10-25 t/ha.
Taierile aplicate piersicului:
Taierea pomilor tineri in perioada de formare a coroanelor are drept scop formarea structurii permanente a coroanei, cat mai echilibrate si in timp scurt. Datorita capacitatii mari de a forma anticipati, formarea coroanei la piersic se bazeaza mai mult pe lucrari in verde si mai putin pe taieri in uscat.
Imediat dupa plantare (toamna sau primavara) axul principal al pomului se scurteaza la 60-80 cm de la nivelul solului, din care 40-60 cm sunt rezervati pentru trunchi, iar restul reprezinta portiunea pe care se va forma coroana. Ramurile anticipate de pe trunchi se taie la inel (daca n-au fost suprimate in pepiniera) iar in zona de coroana in cep scurti (2-3 muguri).
Taierea clasica consta in rarirea ramurilor de rod (ramurilor mixte) la 25-30 cm in lungul ramurilor multianuale, scurtarea acestora la 35-40 cm, lasarea unor cepi de 3-4 muguri langa fiecare ramura lunga si suprimarea celorlalte cresteri anuale.
In figura gasiti schematic o modalitate de taiere (in literatura de specialitate puteti
gasi mai multe tipuri de taieri in functie de coroana dorita):