Taierea vitei este imperios necesara, daca va doriti o plantatie sanatoasa. Una dintre lucrarile de baza la vita de vie, ea aigura obtinerea unor productii de struguri superioare calitativ si cantitativ. O taiere bine realizata va facilita si simplifica toate lucrarile agrofitotehnice.
Exista patru tipuri principale de taieri:
Taierile de formare – care vor fi executate numai in primii ani de la plantare;
Taierile de rodire – acestea se aplica anual, cu scopul de a controla si regla procesele de crestere si fructificare. Fara acestea este imposibila o exploatatie eficienta a plantatiilor de vie. Se efectueaza in perioada de repaus fiziologic (cuprinsa intre caderea frunzelor in timpul toamnei si pana la dezmuguritul din timpul primaverii);
Taierile de regenerare;
Taierile speciale – care se aplica atunci cand via este efectata de inghet, grindina, seceta etc.
Taierile vitei de vie pot fi grupate in trei sisteme:
Sistemul de taiere scurt – elementul de rod folosit este cepul de rod de 2-3 ochi in numar variabil (6-10). Se efectueaza in special la soiurile de vita care diferentiaza bine primii trei ochi de la baza coardelor, ca Aligote, Feteasca alba, Feteasca regala, Galbena de Odobesti etc.;
Sistemul de taiere lung – elementul de productie folosit este coarda de rod de 8-16 ochi;
Sistemul de taiere mixt(Guyot) – elementul de productie este veriga de rod. Sistemul de taiere mixt presupune o imbinare a sistemelor scurt si lung. Este sistemul de taiere cel mai raspandit, datorita eficientei sale. Prezenta coardelor asigura productia pentru anul in curs, iar cepii asigura formarea lemnului de rod pentru anul care urmeaza.
Taierile mai pot fi realizate si pentru realizarea formei de conducere, adica inaltimea de la sol la care sunt amplasate elementele de productie ale viei si orientarea lor in spatiu. Pentru vita de vie exista trei forme de conducere: joasa, semiinalta si inalta.
Tipurile de taiere cele mai raspandite sunt: Cordonul speronat, Cordonul Lens Moser, Cordonul Cazenave, Guyot pe tulpină, Guyot pe semitulpină, Guyot multiplu, Teremia etc.
Tăierea viţei de vie se practică din antichitate, când s-a constatat că prin tăierile anuale se obţin struguri mai mari, mai aspectuoşi, cu boabe de dimensiuni mai mari, cu conţinut mai ridicat în must şi zahăr. Lăsată liberă, fără a interveni prin tăiere anuală, datorită însuşirilor sale de liană, viţa de vie manifestă tendinţa de a-şi ridica vegetaţia către vârf şi de a se degarnisi la bază, formându-se un număr mai mare de struguri, dar de dimensiuni mai reduse, cu boabe mai mici, aşezate mai rar pe ciorchine, cu conţinut mai scăzut de must şi zahăr.
Toate lucrările care se aplică viţei de vie, dar mai ales tăierile, care zdruncină cel mai puternic viaţa plantei, se bazează pe cunoaşterea temeinică a organelor viţei de vie şi rolul lor în realizarea producţiei.
Cum se taie viţa de vie. Ce trebuie să ştiţi despre viţa de vie
Înainte de a începe tăierea viţei de vie, este bine să vă familiarizaţi cu termeni specifici viei, pentru a şti cum trebuie să aplicaţi tăierea.
Sistemele de tăiere – se referă la lungimea coardelor roditoare şi se deosebesc 3 sisteme: scurt, lung şi mixt.
Formele de conducere – se referă la înălţimea elementelor de producţie şi se deosebesc tot 3 forme: joasă, semiînaltă şi înaltă.
Tipul de tăiere – este combinaţia sistemului de tăiere aleasă cu una dintre formele de conducere şi modul de dirijare al coardelor şi se cunosc destul de multe: Guyot, Cazenave, Lenz Mozer etc.
Veriga de rod – alcătuită din cep, cordiţă, călăraş. Cepul are 2 ochi vizibili şi trebuie să fie întotdeauna situat mai aproape de butuc decât celelalte elemente de rod. Cordiţa are 6-10 ochi, sau 8-12 ochi vizibili, în funcţie de vigoarea soiului şi de particularitatea de rodire (sunt soiuri care rodesc la ochii 3-4 şi soiuri care rodesc pe lăstarii situaţi la ochiurile 5-6). Călăraşul are între 4-6 ochi şi se lasă numai la soiurile vivace, pentru a stimula rodirea în detrimentul unei creşteri buiace.
Cum se taie viţa de vie. Când se taie viţa de vie
Viţa de vie poate fi tăiată în perioada repausului fiziologic (de la căderea frunzelor şi până la declanşarea plânsului), totuşi în cazul plantaţiilor de mici dimensiuni, sau a viţelor plantate în jurul locuinţei, este indicat ca tăierile să se execute după ce au trecut marile geruri (sfârşit de februarie - început de martie), pentru a putea vedea efectele acestora asupra viţei de vie.
În funcţie de gradul de afectare a viţei de vie de către ger, se execută tăierile în mod diferenţiat, lăsând încărcături de rodire mai mari sau mai mici sau combinând tăierile de rodire cu cele de regenerare.
Este bine ca înainte de executarea tăierii să se recolteze probe de coarde, care se ţin câteva zile în încăperi la temperaturi de 18-20ºC, după care cu o lamă se secţionează longitudinal mugurii, pentru a vedea dacă sunt viabili sau afectaţi de ger. Mugurii viabili prezintă în secţiune o culoare verde, vie, iar cei afectaţi o culoare brună sau chiar neagră.
În funcţie de procentul de ochi afectaţi de ger, se stabileşte încărcătura de rodire care se lasă pe butuc la tăiere. Prin încărcătură de rodire se înţelege numărul de ochi care se lasă pe butuc, acest număr se poate raporta şi la m2 suprafaţă de nutriţie care revine fiecărui butuc.
Încărcătura de rodire se stabileşte ţinând cont şi de soiul cultivat, vigoarea fiecărui butuc, producţia planificată şi posibilităţile tehnologice.
Cum se taie viţa de vie. Clasificarea tăierilor
În funcţie de scopul urmărit şi perioada de vârstă a butucilor, tăierile în uscat la viţa de vie se clasifică în:
- tăieri de formare (efectuate în primi 3-5 ani de la plantare)
- tăieri de rodire (producţie, fructificare)
- tăieri de regenerare (reîntinerire)
- tăieri speciale (în cazul viilor afectate de ger, grindină, secetă, etc.)
Pentru o mai bună informare despre cum se taie viţa de vie aveţi aici sfatul unor profesionişti.
Cum se taie viţa de vie. “Lacrimile”viţei de vie - medicament natural
Orice viticultor, profesionist sau amator, ştie că la tăierile de primăvară ale viţei de vie, din ramuri începe să curgă, picătură cu picătură, un lichid transparent cu gust dulce-sălciu. Fenomenul este numit şi „plânsul" viei. Aceste picături de sevă ce se scurg prin punctul de tăiere mai sunt numite popular şi „lacrimi".
Etapa denumită popular „de plâns", este momentul în care viţa de vie îşi vindecă ramurile amputate, cu ajutorul unei răşini similare unui lichid ce se scurge picătură cu picătură, sub forma unor mici lacrimi. Unii oameni spun că picăturile ce se scurg de la capetele ramurilor de vie tăiate sunt „lacrimile viţei de vie".
Deşi ele se aseamănă cu nişte picături de apă, reprezintă mai mult decât atât. Acestea se colectează în sticluţe, care se leagă la capătul ramurilor tăiate şi se folosesc în scopuri terapeutice, apreciate pentru proprietăţile antihemoragice, antiinflamatoare şi nontoxice. De asemenea acest lichid are efect antiseptic, creşte rezistenţa ochilor şi pielii la infecţii. Lichidul conţine viniferin un antioxidant de 62 ori mai eficient decât vitamina C.
Păstrarea produsului se face în sticle curate, închise la culoare şi astupate ermetic. Seva viţei de vie este un leac tradiţional cunoscut şi aplicat de mii de ani. În medicina tradiţională românească, seva viţei de vie este numită şi „apă vie". Încă din cele mai vechi timpuri, de mii de ani, aceste picături sunt folosite pentru a proteja sănătatea ochilor.
Pentru o bună exemplificare a modului cum se taie viţa de vie, urmăriţi video ataşat, cu o demonstraţie practică foarte utilă.
